organigramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANIGRÁMĂ, organigrame, s. f. 1. Redare schematică (grafică) în toate detaliile a organizării, a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții.
2. (
Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm.
3. (
Cib.) Diagramă logică. – Din
fr. organigramme.organigramă (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANIGRÁMĂ s.f. 1. Schemă de organizare (a unei întreprinderi, a unui serviciu).
2. Grafic reprezentând operațiile unui program destinat calculatorului electronic; schemă logică de calcul. [Var.
organogramă s.f. / cf. fr.
organigramme, it.
organigramma].
organigramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANIGRÁMĂ s. f. 1. schemă de organizare (a unei întreprinderi etc.). 2. (inform.) diagramă care reflectă grafic, sugestiv, un proces de preluare ce are loc într-un calculator; logigramă. (< fr.
organigramme)
organigramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organigrámă (-ni-gra-) s. f.,
g.-d. art. organigrámei; pl. organigráme