organicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANICITÁTE s. f. (
Fil.) Caracter organic al unui sistem. – Din
engl. organicity.organicitate (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANICITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este organic. [Cf. it.
organicità].
organicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANICITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este organic. ◊ (fil.) caracter organic al unui sistem. (< engl.
organicity)
organicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organicitáte s. f.,
g.-d. art. organicitắții