organicist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANICÍST, -Ă, organiciști, -ste s. m. și
f.,
adj. (Adept) al organicismului. – Din
fr. organiciste.organicist (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANICÍST, -Ă adj. Referitor la organicism. //
s.m. și f. Adept al organicismului; organician. [< fr.
organiciste].
organicist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANICÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al organicismului; organician (1). (< fr.
organiciste)
organicist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organicíst adj. m.,
s. m.,
pl. organicíști; adj. f.,
s. f. organicístă, pl. organicíste