orfevrărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORFEVRĂRÍE, orfevrării, s. f. Meșteșugul creării obiectelor de artă aplicată, din metal prețios. ♦ Obiecte prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint. [
Var.:
orfevreríe, orfăurăríe s. f.] – Din
fr. orfèvrerie.orfevrărie (Dicționar de neologisme, 1986)ORFEVRĂRÍE s.f. Arta, meșteșugul confecționării obiectelor fine, lucrate în aur și argint; aurărie. ♦ Obiecte de aur lucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și argint. [Gen.
-iei, var.
orfevrerie s.f. / < fr.
orfèvrerie].
orfevrărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORFEVRĂRÍE s. f. meșteșugul confecționării obiectelor fine de ornament din metale prețioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest meșteșug. ◊ comerț cu obiecte fine de aur și argint. (< fr.
orfèvrerie)
orfevrărie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORFEVRĂRÍE (‹
fr.)
s. f. Meșteșugul de a executa obiecte de artă aplicată (vase, bijuterii, obiecte de cult, legături de cărți etc.) din metale prețioase. Printre cei mai mari maeștri ai genului s-a distins
B. Cellini. În România,
o. a avut o mare înflorire în
sec. 16-17, mai ales în Transilvania, printre cei mai importanți meșteri numărându-se Sebastian Hann. ♦ Obiectele prelucrate prin acest meșteșug. ♦ Comerț cu obiecte fine de aur și de argint.
orfevrărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orfevrăríe (-fe-vră-) s. f.,
art. orfevrăría, g.-d. art. orfevrăríei; pl. orfevrăríi, art. orfevrăríile