orfelinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORFELINÁT, orfelinate, s. n. Așezământ, instituție de caritate pentru creșterea copiilor orfani. – Din
fr. orphelinat.orfelinat (Dicționar de neologisme, 1986)ORFELINÁT s.n. Așezământ, instituție din trecut unde se creșteau copiii orfani, săraci. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
orphelinat].
orfelinat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORFELINÁT s. n. așezământ de caritate destinat creșterii copiilor orfani; azil. (< fr.
orphelinat)
orfelinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orfelinát s. n.,
pl. orfelináteorfelinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orfelinat n. așezământ caritabil pentru creșterea orfanilor.