orfelin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e s. m. și
f.,
adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din
fr. orphelin.orfelin (Dicționar de neologisme, 1986)ORFELÍN, -Ă s.m. și f. (
Liv.) Orfan. [< fr.
orphelin].
orfelin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORFELÍN, -Ă s. m. f. (copil) orfan. (< fr.
orphelin)
orfelin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orfelín (
înv.)
adj. m.,
s. m.,
pl. orfelíni; adj. f.,
s. f. orfelínă, pl. orfelíne