ordură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDÚRĂ, orduri, s. f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din
fr. ordure.ordură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORDÚRĂ s. f. 1. murdărie, gunoi. 2. (fig.) obscenitate. (< fr.
ordure)
ordură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordúră (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. ordúrii; pl. ordúri