orchestrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCHESTRATÓR, orchestratori, s. m. Persoană care orchestrează bucăți muzicale. –
Orchestra +
suf. -tor.orchestrator (Dicționar de neologisme, 1986)ORCHESTRATÓR s.m. (
Muz.) Cel care orchestrează bucăți muzicale. [Et. incertă].
orchestrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORCHESTRATÓR s. m. cel care orchestrează bucăți muzicale. (< fr.
orchestrateur)
orchestrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orchestratór s. m.,
pl. orchestratóri