orchestrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de
a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. –
V. orchestra.orchestrare (Dicționar de neologisme, 1986)ORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a orchestra; orchestrație. [Var.
orhestrare s.f. / <
orchestra].
orchestrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orchestráre s. f.,
g.-d. art. orchestrắrii; pl. orchestrắri