orbălți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORBĂLȚÍ, orbălțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. –
V. orbalț.orbălți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orbălțí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. orbălțésc, imperf. 3
sg. orbălțeá; conj. prez. 3
să orbălțeáscă