orbeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORBEÁLĂ, orbeli, s. f. (
Reg.) Slăbire a vederii; orbire. –
Orbi +
suf. -eală.orbeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orbeálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. orbélii; pl. orbéli