orbaltitura - explicat in DEX



orbălțitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf.-tură.

Alte cuvinte din DEX

ORBALTIT ORBALTI ORBALTATURA « »ORBEALA ORBECA ORBECAI