orație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (
Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie.
2. (
Livr.;
înv.) Felicitare, urare;
p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii).
3. (
Înv.) Oratoriu
1 (
1). [
Var.:
orațiúne s. f.] – Din
lat. oratio, -onis.