oranj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÁNJ adj. invar.,
s. n. (
Livr.) Portocaliu. – Din
fr. orange.oranj (Dicționar de neologisme, 1986)ORÁNJ adj. invar., s.n. (
Liv.) Portocaliu. [< fr.
orange].
oranj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORÁNJ I.
s. m. portocal. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea portocalei. III. s. n. băutură răcoritoare din portocale. (< fr.
orange)
oranj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oránj1 adj. invar.oranj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oránj2 (culoare)
s. n.