oranist(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ORANÍST,oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranísc s. n.] – Din ngr. uranískos.
oranist(Dicționaru limbii românești, 1939) *oraníst, V. uranisc.
oranist(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oraníst v. uranísc
oranist(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) oranist n. uranisc: paturile cu un fel de oranist d´asupra ISP.