oraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÁJ, oraje, s. n. (
Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din
fr. orage.oraj (Dicționar de neologisme, 1986)ORÁJ s.n. (
Met.) Furtună, vijelie. [< fr.
orage].
oraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORÁJ s. n. (met.) furtună, vijelie. (< fr.
orage)