oracular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORACULÁR, -Ă, oraculari, -e, adj. (Rar) care aparține oracolului, privitor la oracol. –
Oracul +
suf. -ar.oracular (Dicționar de neologisme, 1986)ORACULÁR, -Ă adj. (
Rar) Referitor la oracol, de oracol. [Cf. it.
oracolare].
oracular (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr.
oraculaire)
oracular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oraculár (rar)
adj. m.,
pl. oraculári; f. oraculáră, pl. oraculáre