opritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (
Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. –
Opri +
suf. -tură.