opreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPREÁLĂ, opreli, s. f. (
Înv. și
pop.)
1. Faptul de
a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (
Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure.
2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [
Var.:
opreá s. f.] –
Opri +
suf. -eală.