opreg - explicat in DEX

opreg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg.

opreg (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.

opreg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
oprég (oprége), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular. Sb. opreg (Tiktin; cf. Conev 84). În Banat și Olt.

opreg (Dicționaru limbii românești, 1939)
oprég n., pl. e (sîrb. opreg, șorț, d. vsl. prenšti-prengon, întind. V. preș, prag, prăjină, prujesc). Olt. Ban. Serbia. Vîlnic, fotă brodată (anterioară saŭ posterioară) în costumu național. V. fîstîc 2.

opreg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége

opreg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opreg n. fotă dinapoi (în Oltenia). [Serb. OPREG].