opreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPREÁLĂ, opreli, s. f. (
Înv. și
pop.)
1. Faptul de
a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (
Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure.
2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [
Var.:
opreá s. f.] –
Opri +
suf. -eală.opreală (Dicționaru limbii românești, 1939)opreálă f., pl.
elĭ (d.
opresc). Acțiunea de a opri.
Fam. Arest, popreală:
l-a pus la opreală.opreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opreálă (
înv.,
pop.)
(o-prea-) s. f.,
g.-d. art. oprélii; pl. opréliopreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opreală f. arest.