opina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPINÁ, opinez, vb. I.
Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦
Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din
fr. opiner, lat. opinari.opina (Dicționar de neologisme, 1986)OPINÁ vb. I. tr. A fi de părere, a socoti, a crede, a considera. [< fr.
opiner].
opina (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPINÁ vb. I. tr. a-și exprima opinia, a-și da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziție, a-și manifesta o anumită atitudine. (< fr.
opiner, lat.
opinari)
opina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
opineázăopinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opinà v. a-și da opiniunea într’o adunare.