opincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊
Expr. (
Reg.)
A pune cuiva (sau
a-i da cu) opinca (în obraz) =
a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară;
b) a face pe cineva de rușine.
C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit.
A umbla cu opinci de fier = a umbla mult.
Pe unde și-a spart dracul opincile = departe.
A călca (pe cineva)
pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa.
2. Fig. (La
sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊
Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din
bg. opinka, opinăk.