opinti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPINTÍ, opintesc, vb. IV.
1. Refl. și
intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța.
2. Tranz. (
Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦
Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva.
3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva.
4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. –
Cf. sl. opĕntĩ.opinti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)opintí (tésc, opintít), vb. –
1. A se forța, a face un efort. –
2. (
Vb. refl.) A (se) sili, a-și da silința. –
3. A porni, a se urni, a mișca.
Sl., dar lipsește veriga imediată. E vorba probabil de un
der. din
sl. pęti, piną „a pune cruciș”, de tipul *
opętiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se împotrivi” sau „a se opune”,
cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” ›
opincă. –
Der. opinteală, s. f. (efort).
opinti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opintí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. opintésc, imperf. 3
sg. opinteá; conj. prez. 3
să opinteáscăopintì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opintì v.
1. a pune toată puterea:
boii trag, se opintesc la juguri AL.
2. fig. a face tot ce se poate spre a ajunge la un scop, a căuta din răsputeri. [Slav. *OPETITI, din OPETĬ, înapoi].