opintire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de
a (se) opinti; sforțare, efort. –
V. opinti.opintire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opintíre s. f.,
g.-d. art. opintírii; pl. opintíriopintire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opintire f. încordarea puterilor fizice sau morale.