opinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÍNIE, opinii, s. f. Părere, judecată, idee. ♦
Opinia publică = părerea publicului într-o anumită chestiune. ◊
Expr. A face opinie separată = a susține în mod ferm o părere deosebită de cea a majorității; a nu se alătura părerii majorității. [
Var.: (
înv.)
opiniúne s. f.] – Din
lat. opinio, -onis, fr. opinion.opinie (Dicționar de neologisme, 1986)OPÍNIE s.f. Părere, idee, judecată. ♦
Opinie publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune;
a face opinie separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate); a-și exprima o părere contrară părerii majorității. [Gen.
-iei, var.
opiniune s.f. / cf. fr.
opinion, lat.
opinio].
opinie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPÍNIE s. f. părere, judecată, idee. ♦ ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate). (< fr.
opinion, lat.
opinio)
opinie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opínie (-ni-e) s. f.,
art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)