opincar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran.
2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. –
Opincă +
suf. -ar.opincar (Dicționaru limbii românești, 1939)opincár m. (d.
opincă). Fabricant orĭ vînzător de opincĭ.
Iron. Purtător de opincĭ, țăran. V.
sumănar, cojocar, covrigar, căcĭular, surtucar, șalvaragiŭ.opincar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opincár s. m.,
pl. opincáriopincar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opincar m.
1. fabricant de opinci;
2. purtător de opinci, țăran.