opiaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj. (Și substantivat,
n.) Care conține opiu sau provine din opiu. [
Pr.:
-pi-a-] – Din
fr. opiacé.opiaceu (Dicționar de neologisme, 1986)OPIACÉU, -ÉE adj., s.n. (Medicament) care conține opiu. [Pron.
-pi-a-ceu. / < fr.
opiacé].
opiaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPIACÉU, -ÉE adj., s. n. (medicament) care conține opiu. (< fr.
opiacé)
opiaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!opiacéu1 (-pi-a-) adj. m.,
f. sg. și
pl. opiacéeopiaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opiacéu2 (-pi-a-) s. n.,
pl. opiacéeopiaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*opiacéŭ, -ée adj. (lat. științific
opiáceus, d. lat.
opium). Care conține opiŭ:
electuariŭ opiaceŭ.