operetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din
germ. Operette, it. operetta, fr. opérette.