opăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A opri în loc, a reține; a împiedica.
2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci.
3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din
bg. opača, scr. opačiti.