opacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac
2; lipsă de transparență.
2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din
fr. opacité, lat. opacitas, -atis.opacitate (Dicționar de neologisme, 1986)OPACITÁTE s.f. 1. Stare a lucrurilor opace. ♦ (
Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta.
2. (
Fig.) Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de vederi. [Cf. fr.
opacité, lat.
opacitas].
opacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPACITÁTE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ◊ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr.
opacité, lat.
opacitas)
opacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*opacitáte f. (lat.
opácitas, -átis). Calitatea de a fi opac.
opacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opacitáte s. f.,
g.-d. art. opacitắții