oologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor. – Din
fr. oologie.oologie (Dicționar de neologisme, 1986)OOLOGÍE s.f. Parte a ornitologiei care are ca obiect studiul ouălor de păsări. [Gen.
-iei. / < fr.
oologie, cf. gr.
oon – ou,
logos – știință].
oologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OOLOGÍE s. f. parte a ornitologiei care studiază formarea și dezvoltarea oului la păsări. (< fr.
oologie)
oologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oologíe s. f.,
art. oología, g.-d. oologíi, art. oologíei