onerar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONERÁR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcție. – Din
fr. onéraire, lat. onerarius.onerar (Dicționar de neologisme, 1986)ONERÁR, -Ă adj. (op.
onorar) Care exercită în mod real o funcție. [< fr.
onéraire, lat.
onerarius].
onerar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONERÁR, -Ă adj. care exercită în mod real o funcție. (< fr.
onéraire, lat.
onerarius)
onerar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onerár (rar)
adj. m.,
pl. onerári; f. oneráră, pl. oneráre