omucidere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OMUCÍDERE,omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere.
omucidere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !omucídere(o-mu-/om-u-) s. f., g.-d. art. omucíderii; pl. omucíderi