omucid (Dicționaru limbii românești, 1939)*omucíd, V.
omicid.omucid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!omucíd1 (ucigaș) (
înv.)
(o-mu-/om-u-) s. m.,
pl. omucíziomucid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!omucíd2 (asasinat) (
înv.)
(o-mu-/om-u-) s. n.,
pl. omucíduriomucid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide:
mână omucidă. ║ n. moarte de om.