omorâtor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦
Fig. Care torturează, chinuitor.
2. S. m. și
f. Ucigaș, asasin. –
Omorî +
suf. -tor.omorâtor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omorâtór (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. omorâtóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. omorâtoáre