omologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOLOGÍE, omologii, s. f. (
Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din
fr. homologie.omologie (Dicționar de neologisme, 1986)OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (
Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (
Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen.
-iei, var.
homologie s.f. / < fr.
homologie].
omologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr.
homologie)
omologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omologíe s. f.,
art. omología, g.-d. art. omologíei; pl. omologíi, art. omologíile