omologare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOLOGÁRE, omologări, s. f. Acțiunea de
a omologa și rezultatul ei. –
V. omologa.omologare (Dicționar de neologisme, 1986)OMOLOGÁRE s.f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei. [Pl.
-gări. / <
omologa].
omologare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omologáre s. f.,
g.-d. art. omologắrii; pl. omologắri