omătuțe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMĂTÚȚE s. f. pl. Numele a două specii de ghiocei, cu flori albe mirositoare, care cresc în lunile februarie-mai prin păduri, livezi și fânețe
(Leucojum aestivum și vernum). –
Omăt +
suf. -uță.omătuțe (Dicționaru limbii românești, 1939)omătúțe f. pl. (d.
omăt, pin [!] aluz. la coloare [!]). Un fel de ghioceĭ numițĭ și
luște (leucójum).
omătuțe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omătúțe s. f. pl.omătuțe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)omătuțe f. pl. ghiocei bogați
(Leucojum aestivum). [Florile-i sunt albe ca omătul].