olum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÚM, olumuri, s. n. (
Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din
tc. olum „vad”.
olum (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)olúm, olúmuri, s.n. (reg.)
1. adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc.
2. vad de adăpat vitele.
olum (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)olúm (olúmuri,) s. n. – Tîrlă, stînă.
Tc. olum (Șeineanu, II, 278).
olum (Dicționaru limbii românești, 1939)olúm (și
olom ?) n., pl.
urĭ (d. turc.
olum, vad ?). Adăpost de vite în Bărăgan (La Șăĭn. „vad”). V.
saĭa.olum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olúm (
reg.)
s. n.,
pl. olúmuriolum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olum n. vad de adăpat vitele:
câteva saiele și olumuri pentru vite OD. [Turc. OLUM, vad].