oltean - explicat in DEX

oltean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

oltean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
olteán (olténi), s. m. – 1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia).

oltean (Dicționaru limbii românești, 1939)
olteán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupeț ambulant care vinde legume, fructe, carne, pește, săpun, cărbunĭ, petrol ș. a. (originar, de ordinar, din Oltenia).

oltean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oltean m. 1. locuitor din Oltenia; 2. precupeț (cei mai mulți venind din Oltenia).