oltar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLTÁR, oltare, s. n. (
Înv. și
pop.) Altar. – Din
sl. olŭtari.oltar (Dicționaru limbii românești, 1939)oltár, V.
altar.oltar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oltár (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. oltáreoltar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oltar n. forma bisericească și populară pentru
altar; fig.
să mai vărs o lacrimă p’al inima-ți oltar GR. AL. [Slav. OLTARŬ (din lat. ALTARE)].