olonom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (
Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. –
Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.olonom (Dicționar de neologisme, 1986)OLONÓM, -Ă adj. (
Mec.; despre legături) Care are o expresie fără componentele vitezelor sau ale accelerațiilor. [< fr.
holonom].
olonom (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLONÓM, -Ă adj. (mec.; despre legături) care are o expresie ce nu conține componentele vitezelor sau ale accelerațiilor. (< fr.
holonom)
olonom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olonóm adj. m.,
pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme