olograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire;
p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din
fr. olographe.olograf (Dicționar de neologisme, 1986)OLOGRÁF, -Ă adj. (
Despre manuscrise, testamente) Scris în întregime de mâna autorului; (
p. ext.) autograf. [< fr.
olographe, cf. gr.
holos – întreg,
graphein – a scrie].
olograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLOGRÁF, -Ă adj. (despre manuscrise, testamente) scris în întregime de mâna autorului. (< fr.
olographe)
olograf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)olográf (olográfă), adj. – (Despre testament) Scris de mîna persoanei care lasă moștenirea.
Fr. olographe și anterior (
sec. XVIII) din mgr. ỏλόγραφος (Gáldi 215).
olograf (Dicționaru limbii românești, 1939)*olográf, -ă adj. (vgr.
ológraphos, scris întreg, d.
ólos, tot, și
grápho, scriŭ; lat.
[h]ológraphus, fr.
[h]olographe. V.
olo-caust, cat-olic). Scris în întregime de testator:
testament olograf.olograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olográf (-lo-graf) adj. m.,
pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfeolograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olograf a. și n. se zice de un testament scris pe d´a întregul de mâna testatorului.