olm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLM, olmuri, s. n. (
Înv.) Miros, mireasmă. –
Et. nec.olm (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)olm (olmuri), s. n. – Miros, parfum. –
Mr. olmu. Origine necunoscută, dar legată de
adulmeca și
urmă, v. aici. După Scriban se poate presupune un
lat. *
olmen. Sec. XVI,
înv.olmolm s. m. / s. n.
olm (Dicționaru limbii românești, 1939)olm n., pl.
urĭ (lat.
*ŏlmen, d.
ŏlére, a mirosi [intr.]; mrom.
olmu. V.
adulmec).
Cor. Miros, miroznă.
olm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olm (
înv.)
s. n.,
pl. ólmuri