olimpic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj.,
s. m. 1. Adj. (În sintagma)
Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (
2).
2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade.
3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos.
4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din
fr. olympique.olimpic (Dicționar de neologisme, 1986)OLÍMPIC, -Ă adj. 1. Olimpian.
2. Jocuri olimpice = olimpiadă (1,2).
3. Referitor la jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. //
s.m. și f. Participant la o olimpiadă. [< fr.
olympique, cf.
Olimp – cel mai mare munte din Peninsula Balcanică, socotit de greci reședința zeilor].
olimpic (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLÍMPIC, -Ă I.
adj. 1. olimpian. 2. jocuri ĕ = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru în patru ani în Olimpia (Peloponez) în cinstea lui Zeus, reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiadă. (< fr.
olympique, lat.
olympicus, gr.
olympikos)
olimpic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OLIMPÍC, -Ă (‹
fr.; {s}
gr. olympicos „din Olimpia”)
adj.,
s. m. 1. Adj. Jocuri olimpice = competiții sportive internaționale complexe deschise, la Atena, la 6 apr. 1896, considerate primele olimpiade de vară moderne, cu participarea a 285 persoane din 13 țări.
J. o. sunt de vară (cu un interval de 4 ani) și de iarnă (din 1924), o dată la patru ani. În 1992 s-a hotărât disputarea celor de iarnă în 1994 și apoi la patru ani pentru a se evita suprapunerea celor două cicluri olimpice. Numărul disciplinelor a variat în timp. Din cauza războiului, în 1916, 1940 și 1944 nu s-au desfășurat jocuri. Drapelul olimpic a fost conceput (1913) de Pierre de Coubertin, iar emblema, cinci cercuri de culori diferite (pentru fiecare continent), a fost inaugurată la olimpiada din 1920; olimpiadă (
2). Începând din anul 1952 sportivii români au cucerit numeroase titluri olimpice.
2. Adj. Care se referă la Jocurile olimpice.
3. Adj. Care aparține Olimpului.
4. S. m. Participant la o olimpiadă.
olimpic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OLIMPIC '64, grup pop-rock românesc, activ în 1964-1972. Constituit din Dimitrie „Piki” Inglesis (voce, chitară), Costin Petrescu (baterie), Dinu Rădescu (bas), Alexandru Preda (chitară). Deschizători de drum în pop-rockul românesc („Ploaia va veni”, „Vinovații fără vină”, „Balada bradului de iarnă”).
olimpic (Dicționaru limbii românești, 1939)*olímpic, -ă adj. (vgr.
olympikos, din orașu Olimpia, de la jocurile de acolo; lat.
olýmpicus). Din muntele Olimp:
Joĭe Olimpícu (cu majusculă, fiindcă e un supranume al luĭ Joĭe),
zeiĭ olimpicĭ. Din saŭ de la orașu Olimpia:
jocurile olimpice se celebraŭ, la vechiĭ Grecĭ, din 4 în 4 anĭ în onoarea luĭ Joĭe lîngă Olimpĭa. De la jocurile olimpice:
coronă [!] olimpică. Fig. Plin de nobleță, de majestate (ca Joĭe Olimpicu):
privire olimpică saŭ (maĭ des)
olimpiană.olimpic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!olímpic adj. m.,
s. m.,
pl. olímpici; adj. f.,
s. f. olímpică, pl. olímpiceolimpic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olimpic a. se zice de jocurile serbate din patru în patru ani, la Olimpia, în onoarea lui Jupiter Olimpianul.