olimpian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦
Fig. Maiestuos, măreț, impunător.
2. (
Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (
2). [
Pr.:
-pi-an] – Din
fr. olympien.olimpian (Dicționar de neologisme, 1986)OLIMPIÁN, -Ă adj. Din lumea zeilor; olimpic (
1). ♦ (
Fig.) Măreț, divin, impunător; senin. [Pron.
-pi-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
olympien].
olimpian (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIMPIÁN, Ă adj. 1. referitor la Olimp; olimpic (I, 1). 2. (fig.) maiestuos, impunător; senin. (< fr.
olympien)
olimpian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OLIMPIÁN, -Ă (‹
fr.; {s}
gr. olympos, de la
n. pr. Olimp)
adj. 1. Care aparține zeilor din Antichitatea greacă; din Olimp. ◊
Zeii olimpieni = denumire dată în mitologia greacă zeilor principali, care își aveau lăcașul pe muntele Olimp și care, sub cârmuirea lui Zeus, guvernau lumea; descendenți ai lui Cronos și ai Reei, ei formează a doua generație de zei, după titani. ♦
Fig. Maiestuos, impunător, măreț.
2. (Despre oameni sau,
p. ext. despre expresia feței) Senin ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă calm, liniște sufletească.
olimpian (Dicționaru limbii românești, 1939)*olimpián, -ă adj. (d. vgr.
olýmpios din Olimp; lat.
olýmpius). Olimpic.
olimpian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olimpián (-pi-an) adj. m.,
pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéneolimpian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olimpian a.
1. care este din Olimp:
divinități olimpiene; 2. unul din supranumele lui Jupiter;
3. fig. maiestos:
frunte olimpiană.