oligarhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ.
2. (În sintagma)
Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din
ngr. oligarhía, fr. oligarchie.oligarhie (Dicționar de neologisme, 1986)OLIGARHÍE s.f. 1. Guvernare, conducere în care puterea este exercitată numai de un mic număr de persoane sau de familii; oligocrație. ♦ Stat cu o asemenea formă de guvernământ.
2. Dominația politică și economică a unui grup, reprezentanți ai marelui capital monopolist; grup care exercită dominația politică-economică. [Gen.
-iei. / cf. fr.
oligarchie, it.
oligarchia, gr.
oligarchia <
oligos – puțin,
arche – putere].
oligarhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIGARHÍE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr.
oligarchie)
oligarhie (Dicționaru limbii românești, 1939)*oligarhíe f. (vgr.
oligarhía, d.
oligos, puțin, și
arhé, domnie. V.
mon-arhie). Guvern în care autoritatea e numaĭ în mîna cîtor-va:
oligarhia înlocui la Atena regalitatea primitivă.oligarhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f.,
art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíileoligarhie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oligarhie f. guvern în care autoritatea suverană depinde de un mic număr de persoane:
republica Veneției era o oligarhie.