oiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
oaie; oișoară, oițică.
2. (La
pl.) Numele a trei plante erbacee:
a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase
(Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară
(Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. –
Oaie +
suf. -iță.