oină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓINĂ s. f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de așteptare, și cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. –
Et. nec.oină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oínă (-ne), s. f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieți. –
Var. (
Mold.)
hoină. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea,
Dacor., I, 289); legătură cu
rus. vojna „război” (Tiktin) e mai puțin probabilă. –
Der. hoinar, adj. (ulițarnic, haimana);
hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar);
hoinăreală, s. f. (vagabondaj, haimanalîc). –
Der. lui
hoinar din
ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.
oină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÓINĂ s. f. Joc sportiv, specific românesc, care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de așteptare, și cealaltă „la prindere”, pentru a avea timp să treacă printre adversari până în fundul terenului și a reveni la linia de plecare fără a fi atins cu mingea de adversari. Tehnica jocului constă în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului.
O. are o vechime de sute de ani și a apărut, probabil, în lumea păstorilor. Prima menționare documentară datează din 1763, iar primul regulament al acestui joc s-a publicat în „Monitorul Oficial” în 1899, când s-a organizat oficial și primul campionat național. Ministrul Învățământului, Spiru Haret, a decis, în perioada 1897-1899, introducerea
o. în școli. Federația Română de Oină s-a înființat în 1932, reactivată la începutul anilor '50 ai
sec. 20. Principalele competiții sunt Campionatul Național și Cupa României.
oină (Dicționaru limbii românești, 1939)1) oínă și
óĭnă, V.
hoĭnă.oină (Dicționaru limbii românești, 1939)2) oínă f., pl.
e și
ĭ (lat.
ovina [
caro, carne] de oaĭe. V.
ovin).
Cant. Carne de oaĭe, V.
porcină.oină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óină s. f.,
g.-d. art. óinei